Postat în 15 Ianuarie 2007
In
preajma zilei simbolice de nastere a lui Mihai Eminescu (cea reala
fiind 20 decembrie, dar a fost trecut in acte la 15 ianuarie),
profesorul Nicolae Georgescu, eminescolog cu state vechi, ofera cateva
date despre cercetarea sa asupra personalitatii lui Eminescu.Jurnalul National: Domnule Nicolae Georgescu, sunteti un eminescolog recunoscut. Vorbiti-ne despre descoperirile facute de dumneavoastra in domeniu.
Nicolae Georgescu: Ca bibliotecar la Academia Romana, prima descoperire facuta de mine, care m-a obsedat si pe care am verificat-o cativa ani prin toata presa timpului si in toate documentele de arhiva pe care le-am avut la dispozitie, a fost importanta zilei de 28 iunie 1883 in viata lui Mihai Eminescu. Aici lumea noteaza lapidar ca in aceasta zi Eminescu a innebunit si au urmat sase ani de calvar, de chin, de incercari de a reveni in viata culturala, asa-numitii ani negri din viata lui Eminescu. Ei bine, aceasta zi de 28 iunie 1883 este o zi importanta a istoriei si politicii Romaniei moderne. In aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu Romania timp de 48 de ore, Germania ameninta cu razboiul, prin Bismark, care trimite o telegrama lui Carol I. Societatea Carpatii este desfiintata in aceeasi zi, a fost expulzat din tara Emil Galli, directorul ziarului Independance Roumaine, care a creat scandalul diplomatic ce sta la baza tuturor aceste evenimente, a fost expulzat Zamfir C. Arbore, au fost devastate sediile unor societati nationale, s-a pornit proces ardelenilor. In aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Noi tinem minte dintre toate aceste evenimente doar ca a innebunit Eminescu. Nebunia lui Eminescu nu mai este accident privit in seria evenimentelor petrecute in acea zi, si cand stii despre acest tratat secret de alianta, intelegi mult mai bine sorgintea nebuniei lui. Ce voia acest tratat? Ca Romania sa se orienteze politic spre Austro-Ungaria in primul rand. Cu alte cuvinte, Romania nu mai putea sa-si revendice Ardealul. Acest tratat, care a fost semnat in septembrie 1883, muta lupta ardelenilor in Ardeal. Bucurestiul era de 10 ani dominat cultural de ardeleni, care, pe langa cultura, stiinta si administratie, ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor care erau asupriti de unguri… Or, tratatul le interzice brusc sa protesteze in Bucuresti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici fuge din Bucuresti in 1883 si intemeiaza Tribuna (1884), in jurul ei se organizeaza primele lupte pentru Ardeal. Si timp de 10 ani se va desfasura Miscarea memorandista, incheiata, dupa cum se stie, la 1894 cu procesul bine cunoscut. Ziua de 28 iunie este deci ziua mutarii luptei lor in Ardeal. Conditia semnarii tratatului era deci amortirea vocii pentru Ardeal in Bucuresti. “Directiva de sus” s-a reverberat in diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.
Declararea? In sensul ca nu era cu adevarat nebun?
Iata cum este cu aceasta declarare. Stirea despre boala lui Eminescu apare in ziarul Romanul cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 aparea ziarul de la 29 iunie. “Aflam ca Domnul Mihai Eminescu…” Stirea va fi confirmata de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a incetat a mai lua parte la redactiune, atins fiind in mod subit de o grava boala”, asa suna. Deci, este un anunt de destituire, nu mai face parte din redactie. Exista insa un consens in epoca: un om atins de nebunie nu mai are voie sa faca parte din nici o functie publica, or Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta, fusese in 1881-1882 redactorul-sef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci cand se organizeaza Partidul Conservator: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.
Se poate spune ca Eminescu a fost o victima politica?
Fara nici o indoiala. Eminescu a avut sase ani la rand de lupta pentru a reveni in atentie, nu a avut nici pe departe paralizie generala cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost dupa aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Politia Romana de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe strada, din berarii. Dupa ce se indragosteste si vine de la Viena in Bucuresti, este trimis la Iasi. Pe urmele lui la Iasi a fost trimis seful Politiei Romane, Radu Mihail. Eminescu era urmarit in primul rand de agentii austro-ungari, sunt rapoartele lor gasite in arhiva, apoi de agenti romani. Era un om foarte incomod prin activitatea lui ziaristica.
SI DACA
Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii
E ca in minte sa te am
Si ’ncet sa te apropii.Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l
E ca durerea mea s’o ’mpac
Inseninandu-mi gandul.
Si daca norii desi se duc
De ese ’n luciu luna
E ca aminte sa-mi aduc
De tine ’ntotdeauna.
PORTRET
PORTRET Nicolae Georgescu (n. 1950) este profesor universitar la Universitatea Hyperion, Facultatea de Filologie, si decanul acestei facultati. Este un reputat eminescolog, a scris 15 carti privind opera si personalitatea lui Eminescu. Este doctor in Filologie cu teza “Eminescu si editorii sai. Nucleul maiorescian pana la Perpessicius” (1997). Unul dintre sfetnicii sai in cercetarea dedicata lui Mihai Eminescu este Dimitrie Vatamaniuc. Descoperirile lui Nicolae Georgescu in eminescologie au facut valva prin anii ’80, fiind comentat intens in presa culturala a vremii.
Sorry, the comment form is closed
Mihai-Eminescu.net, 15.01.2007
Realizatorii site-ului mihai-eminescu.net raspund apelului noii redactii a ziarului ATAC, care solicita intregii bresle jurnalistice romanesti sa se
mobilizeze pentru a afla adevarul asupra vietii si mortii Romanului
Absolut, dupa cum il numea ganditorul Petre Tutea pe Mihai Eminescu. Mai
jos este publicat materialul preluat din cotidianul citat.
Dosarul Eminescu
Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si
intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a
fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au
succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o
datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi,
Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice
si a devenit o problema si o afacere de Stat.
Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din
1876 devine ziarist profesionist - ocupatia sa principala pana la
sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in 1877 este
redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana
in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este
introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat,
il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti
politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i
se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi
perfectionata sub comunism.
Conservator
Eminescu isi asuma ca pe o profesiune de credinta lupta pentru Romania, amendand atat
liberalii cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul
marelui capital in chestiuni arzatoare ale timpului. Scria vibrant,
scria cu patos dar si cu rigoare, scria cu o forta devastatoare.
Maiorescu noteaza - "Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in
redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin
logica si verba". "Stapan pe limba neaosa" si cu o "neobisnuita caldura
sufleteasca", Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea
necrutator "iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele,
demagogia si logoreea paturii superpuse". Pe scurt, un ziarist de marca,
o voce puternica, un spirit radical si incomod. Mihai Eminescu avea o
functie publica foarte importanta ca redactor-sef al ziarului Timpul,
care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu - la
organizarea Partidului Conservator - a aratat clar pozitia lui Eminescu:
"Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la
ziarul Timpul".
De la Nistru pan’ la Tisa
Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critica aspru
Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, este intransigent atat fata
de politica de opresiune tarista (,,o adanca barbarie") cat si fata de
cea a Imperiului Austro-Ungar si, totodata, isi acuza colegii, fruntasii
conservatori, ca participa la infiintarea de institutii bancare in scop
de specula. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa
ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de
Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei
si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Cata
vreme guvernele de la Budapesta ii oprima pe romani, ingradind accesul
la scoala si Biserica, blocand cultivarea limbii materne - apropierea de
Imperiu nu este posibila si nici recomandabila, avertiza jurnalistul.
Lovit la Timpul
Viena insa atrage ca un magnet si conservatorii se cupleaza cu liberalii -
,,la ciolan", cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, inalt fruntas
conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena si cere sa i se
puna surdina lui Eminescu (intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu ii
atrage atentia: "si mai potoliti-l pe Eminescu!"). Scarbit, acesta
protesteaza: ,,Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci
caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita
sa ne schimbam opiniile ca pe camasi si partidul ca cizmele?". Ca
urmare, in noiembrie 1881 Eminescu este inlocuit de la conducerea
Timpului, este retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe Eminescu
in chiar ziarul pe care acesta il condusese.
Societatea Carpatii - serviciul secret roman al Daciei Mari
In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter
conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG de azi - Societatea Carpatii.
Societatea isi propunea - conform Statutului, sa sprijine
orice,,intreprindere romaneasca". Se avea insa in vedere situatia
romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de
serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu
este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in preajma lui
Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de "Societatea
Carpatii" ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a
Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii" era un adevarat
partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata
pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la tara,
dar executa si actiuni conspirative.
Urmarit de spionii Austro-Ungariei
Intr-o nota informativa secreta din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, catre
ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta:
"Societatea Carpatii" a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a
precedat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa
sigura (ceea ce inseamna nota unui agent infiltrat in organizatie -
n.n.) urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia
politica.
S-a convenit acolo sa se continue lupta impotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu in sensul de a admite existenta unei
,,Romanii iredente". Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precautie.
Eminescu, redactorul principal al ziarului "Timpul", a facut propunerea
de a se incredinta studentilor transilvaneni de nationalitate romana,
care pentru instruirea lor frecventeaza institutiile de invatamant de
aici, sarcina pe timpul vacantei lor in patrie, sa contribuie la
formarea opiniei publice in favoarea unei ,,Dacii Mari". Sacareanu,
redactorul adjunct de la "Romana libera", a dat citire mai multor
scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit carora romanii de acolo
ii asteapta cu bratele deschise pe fratii lor". (Arhivele St. Buc.,
Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus - Hof - und
Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)
Tradatorii
Un alt un raport confidential catre Kalnoky, ministrul de Externe al
Austro- Ungariei, informa despre o alta adunare a ,,Societatii
Carpatii", din care rezulta ca un anume Lachman, redactor la ziarul
"Bukarester Tageblatt" si foarte activ spion austriac, avea ca sarcina
urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. In contextul notei
informative se mai numeste un agent din vecinatatea imediata a lui
Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepresedintele "Societatii
Carpatii", despre care se scrie negru pe alb ca este nici mai mult nici
mai putin decat… spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior in
procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestarii lui
Eminescu: "informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l
Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienatie
mintala").
Nationalistii, urmariti si de rusi
Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al
conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala, coordonata
ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase
centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un
fel de network care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea
politica a romanilor. Pe langa ,,Societatea Carpatii", au mai aparut la
Budapesta Societatea "Petru Maior", la Viena "Romania juna", la Cernauti
"Junimea","Dacia", "Bucovina si Moldova", in Transilvania societatea
"Astra" si, in vechea Romanie, "Liga pentru unitatea culturala a tuturor
romanilor in vechea Romanie", care avea filiale inculsiv la Paris.
Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale
Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si
supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase
rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui
Eminescu, considerat un lider primejdios.
Incomodul Eminescu
Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe
F. Lauchman in acest sens: ,,Eminescu este in permanenta urmarit de F.
Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea "iridenta"
a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi
cunoscute". O nota informativa a baronului von Mayr denunta articolul
lui Eminescu din "Timpul", privitor la expansiunea catolicismului in
Romania. In 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor
romanesti in Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru
lipsa sa de autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica
externa si interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si
devine o povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta
sa deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva
parlamentar - ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile
externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent
politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.
Stia ca i se pregateste ceva
Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. In 28 iunie 1883 se
strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu.
Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul
dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la
care au participat inclusiv "apropiati" interesati prin diferite
mijloace. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru
istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu.
Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu
statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama
lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. In cursul verii,
Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru
intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema
necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a
transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa
intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.
Interzis si internat
Guvernul a desfiintat "Societatea Carpatii" chiar la cererea reprezentantului
Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu
spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a
lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului
"Societatii Carpatii" au fost devastate sediile unor societati
nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si
au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de
fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla
Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul
insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce
excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni,
care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea
Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era
in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice
proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului
era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.
Suprimarea incepe de la 33 de ani
"Directiva de sus" s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai
Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele "interese de stat" l-au
nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei
Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan
Botezatorul si a lui Iisus. Tratatul a fost semnat pana la urma in
septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza
in anii urmatori este un cosmar - bine regizat, in care rolurile sunt
asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu
este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa,
Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele - cica sa nu fie
distruse - depunandu-le la Academie dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai
vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. In manuscrisele din
acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari
derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu
ca lider al "Societatii Carpatii". Planurile lui Eminescu vizau
contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania cu
lumea germana, proiecte cu adevarat "subversive", mergand pana la o
rasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fost
dejucate prin metodologia tipica a "masurilor active" specifice
serviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pe
campul "operativ".
Otravit cu mercur
Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa
poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi
otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra
sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in
plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu
mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic
si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. In
1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde
urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la
13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica
ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a
conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede
se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este "bietul
Eminescu". Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat
din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet
din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a
incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa.
Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de
intentie si este denigrat de anti-romani.
Eminescu nu a fost nebun
Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina
legala - cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de
Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a
fost o intoxicare de cea mai joasa speta.
Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: "Concluziile
mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100
de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de
clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica".
Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 iunie 1889, existand un
raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie,
s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german
Schiller. Iar apoi este "uitat" pe fereastra, in soare. Creierul sau era
o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului - deoarece
aceasta boala mananca materia cerebrala. In manualele de astazi continua
prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa
propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din
necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete
al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. "Tinta"
Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si "grupuscule elitiste" - in
fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea
de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei. inapoi |
Home |
Poezia politica |
Publicistică |
Studii |
Asasinarea lui Eminescu |
Dosarul Eminescu |
Atacuri la Eminescu |
GID-România | CivicNet-Piata Univ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu